< Întrebare biblică din cartea lui Hagai

Î: Ce știm despre profetul Hagai și cartea sa?

R: Nu se știe nimic despre Hagai în afară de ceea ce este menționat în carte, și anume că numele său înseamnă „festiv” sau „sărbătoare” și că el și Zaharia sunt menționați în Ezra 5:1; 6:14. Deoarece numele lui Hagai înseamnă „festiv”, poate că Hagai s-a născut într-o sărbătoare evreiască. Aluzii la Hagai se găsesc în Zaharia 8:9 și Evrei 12:26.

Doar aproximativ 50.000 de evrei s-au întors în anul 538 î.Hr. Au început să construiască templul timp de câțiva ani, apoi s-au oprit. Iar acum, 18 ani mai târziu, templul încă nu fusese construit. Primul mesaj, cu ocazia sărbătorii lunii noi (Numeri 10:10), îi îndemna pe poporul lui Dumnezeu, care își pierduse viziunea. În cartea lui Hagai vom învăța câteva lucruri despre Dumnezeu și despre oameni, dar predarea adevărului nu este punctul principal al cărții. Ideea principală este că poporul, și noi, trebuie să ne schimbăm.

Hagai și Zaharia au fost contemporani și este interesant să comparăm stilurile acestor doi profeți. Stilul lui Hagai este, în general, simplu, organizat și direct, în comparație cu cel simbolic și inspirator al lui Zaharia. Dar Dumnezeu folosește diverse tipuri de stiluri. H.A. Ironside, în lucrarea „Profeții minori”, p. 221, îi numește pe Hagai și Zaharia „săgeți șlefuite din tolba Domnului, a căror misiune era să readucă la El inimile celor atât de privilegiați”.

Î: Care este ideea principală din cartea lui Hagai?

R: Cartea lui Hagai tratează tema „când lucrurile nu stau prea bine”. Există două subidei principale. În primul rând, oamenii erau sârguincioși în a-și construi casele, dar neglijaseră să construiască Templul lui Dumnezeu. Spre deosebire de profeții din perioada pre-exilică, Hagai, în mesajul său, nu îi mustră pentru lucruri îngrozitoare pe care le fac greșit. El îi mustră pentru că nu fac ceea ce este drept. Ei erau prinși în grijile acestei lumi, neglijând totodată binele.

În al doilea rând, ei nu ar trebui să fie dezamăgiți că 50.000 de evrei săraci nu puteau construi un templu la fel de frumos ca cel pe care l-a construit Solomon cu aurul său și cu aproximativ 2 milioane și jumătate de supuși. Ar trebui să fim mulțumiți dacă îl ascultăm pe Dumnezeu în centrul voinței Sale și să nu ne uităm doar la simplele podoabe exterioare.

Î: Care este o schiță generală a cărții Hagai?

R: Cartea lui Hagai poate fi studiată pe trei niveluri: a) zidirea casei lui Dumnezeu, b) întoarcerea la Dumnezeu sau c) atunci când lucrurile nu stau prea bine. Capitolul 1 se concentrează pe momentele în care poporul lui Dumnezeu nu dă tot ce are mai bun, iar capitolul al doilea ne arată că trebuie să rămânem încurajați chiar și atunci când rezultatele nu par a fi cele mai bune.

Hagai este a doua cea mai scurtă carte din Vechiul Testament (după Obadia), iar structura ei este foarte simplă. Hagai a transmis patru mesaje.

Hag 1:1-15 Primul mesaj – Nu mai amânați și construiți casa lui Dumnezeu acum (29 august 520 î.Hr.)

Hag 1:1-11 Luați aminte la disciplina pe care Dumnezeu o aplică poporului Său care amână lucrarea

Hag 1:12-15 Rămășița lui Dumnezeu a răspuns cu ascultare

Hag 2:1-9 Slava casei lui Dumnezeu (17 octombrie 520 î.Hr.)

Hag 2:1-4 Da, templul nu mai arată la fel de bine ca înainte

Hag 2:5-9 Duhul lui Dumnezeu rămâne, dar Dumnezeu va zgudui încă o dată cerurile și pământul

Hag 2:10-19 Dumnezeu poate binecuvânta chiar și ceea ce este pângărit (18 decembrie 520 î.Hr.)

Hag 2:10-15 Sfințenia nu este contagioasă; necurăția este; nu există nicio speranță firească pentru acest popor

Hag 2:16-19 Promisiunea solemnă a lui Dumnezeu de a răsturna această situație împreună cu poporul Său

Hag 2:20-23 Răsturnarea blestemelor (18 decembrie 520 î.Hr.)

Ag 2:20-22 Răsturnarea națiunilor străine

Hag 2:23 Zorobabel, descendent al lui Ioiachin și inelul cu sigiliu

Î: În Ag 1:1, când a fost scrisă cartea lui Agheu?

R: Conform celor scrise în Hagai 1, aceasta ar fi anul 520 î.Hr. Datarea precisă este o caracteristică a scrierilor babiloniene și persane, precum Cronica Babiloniană, care datează cu precizie fiecare eveniment. Hagai a trăit sub stăpânirea babiloniană și persană și, prin urmare, datează evenimentele după calendarul babilonian, nu după calendarul Vechiului Testament, ca unul care și-a trăit viața sub stăpânirea lor. Cartea lui Hagai este, de asemenea, neobișnuită prin menționarea monedelor bătute, despre care Darius a aflat din regatul Lidiei.

Î: În Hagai 1:1, care erau evenimentele mondiale din acea perioadă?

R: 538 î.Hr. Aproximativ 50.000 de evrei au primit permisiunea să se întoarcă acasă când Cyrus a cucerit Babilonia.

538 î.Hr. Evreii au lucrat la templu timp de doi ani, apoi s-au oprit.

-530 î.Hr. Cyrus a murit în luptă.

530-522 î.Hr. Cambyses al II-lea a domnit peste Persia. El a fost un tiran care a condus imperiul în mod defectuos. Totul era în pace în Imperiul Persan (pax Persiaca), cu excepția Egiptului rebel, pe care Cambyses a mărșăluit spre Palestina în fruntea armatei sale pentru a-l supune.

522-521 î.Hr. Cambyses a murit în circumstanțe misterioase și a izbucnit o revoltă în Persia. Artaxerxes a fost un impostor care a domnit 7 luni. El este numit Pseudo-Smerdis de către greci și de istoricii de astăzi. El a scris scrisoarea din Ezra 4:7-23 prin care a oprit construcția.

522/521-486 î.Hr. Darius I Histaspis a devenit rege după ce l-a ucis pe impostor. El a luptat împotriva sciților și a grecilor și a fost învins la Maraton în anul 490 î.Hr.

520 î.Hr. Hagai și Zaharia au rostit primele lor profeții

519-518 î.Hr. Armata persană mărșăluiește prin Palestina și cucerește Egiptul

486-465/464 î.Hr. Xerxes I (ucis) (același cu Ahasuerus din Ezra 4:6 și Estera). Estera era regina lui.

464-424 î.Hr. Artaxerxes I. A fost numit de persani Artaxerxes I pentru a șterge amintirea impostorului Artaxerxes. Neemia a fost paharnicul său.

445 î.Hr. Neemia a venit la Ierusalim pentru a construi zidul cetății

Î: În Hagai 1:2, a fost oare apatia poporului cea care a împiedicat construirea Templului, sau a fost opoziția străină, așa cum spune Ezra 4:7-23?

R: Ambele au jucat un rol. Iată succesiunea evenimentelor.

1. În anul 538 î.Hr., Cyrus a emis un decret prin care le permitea evreilor să se întoarcă acasă și să-și construiască Templul.

2. În anul 536 î.Hr., evreii au început să pună temelia Templului.

3. Dușmanii lui Iuda (samaritenii, amoniții, arabii și alții) au scris o scrisoare regelui (numit Artaxerxes, dar pe care istoricii moderni îl numesc Pseudo-Smerdis, 522-521 î.Hr.). Acesta a emis un decret prin care a oprit construcția.

4. În anul 520 î.Hr. (Ezra 5:1), Dumnezeu l-a folosit pe Hagai pentru a mustra poporul că nu reconstruia Templul. Evreii au început atunci să reconstruiască.

5. Dușmanii au pus la îndoială autorizația lor de a reconstrui.

6. Evreii au menționat într-o scrisoare adresată regelui Darius decretul anterior al regelui Cirus, iar după o căutare, acel decret a fost găsit. Estera 1:19 și Daniel 6:8 spun că legile regilor persani nu puteau fi abrogate.

7. Templul a fost în cele din urmă finalizat în jurul anului 516 î.Hr.

Î: În Hagai 1:2, ei neglijau să construiască casa lui Dumnezeu, iar noi putem neglija casa lui Dumnezeu astăzi. 1 Petru 2:5 spune că casa lui Dumnezeu nu este o clădire, ci noi, Biserica Sa. Cum am putea noi să neglijăm casa lui Dumnezeu?

R: Deși cred că puțini creștini ar face vreodată acest lucru în mod deliberat, putem ajunge să facem asta fără să vrem. O modalitate este să ne pierdem zelul de a construi orice. Dar o a doua modalitate, poate mai frecventă, este să ne concentrăm atât de mult pe altceva – fie că este vorba de muzică, de construirea de clădiri sau chiar de cunoaștere – încât ascultarea de Dumnezeu să nu mai fie prioritatea noastră principală.

Î: În Hagai 1:1-3, ce greșeau oamenii?

R: Nu era vorba că făceau lucruri rele, ci că au lăsat propriile preocupări și ambiții să ocupe primul loc în loc să-L slujească pe Dumnezeu, așa cum arată Hagai 1:4.

Î: În Hagai 1:2-4, de ce crezi că entuziasmul poporului lui Dumnezeu se estompează uneori?

R: Pot exista cel puțin patru motive.

Pierderea credinței că Dumnezeu lucrează în ei pentru a reuși să atingă acel scop.

Le-a scăzut dragostea față de Dumnezeu și față de ceilalți, care îi motivează să meargă mai departe. Ei nu simt că merită efortul, munca grea sau sacrificiul necesare pentru a lucra în vederea atingerii acelui scop.

Au renunțat la speranță și sunt descurajați în ceea ce privește progresul lor. Ei nu văd că vor atinge vreodată țelul la care cred că ar trebui să ajungă.

Și-au pierdut viziunea: s-au schimbat și acum doresc să lucreze la un alt scop, poate pentru a-și satisface propria ambiție.

Î: În Ag 1:2-4, de ce amână oamenii, în general? De ce amână oamenii împlinirea voii lui Dumnezeu?

R: Amânarea acțiunii nu înseamnă refuzul de a face ceva; ci este justificată ca o amânare până la un moment mai potrivit. De multe ori există ceva care pare mai plăcut sau mai puțin obositor de făcut în acel moment; iar asta stă în calea îndeplinirii lucrurilor importante. Multe lucruri astăzi sunt „urgente” în sensul că au termene limită. Dar unele lucruri sunt foarte importante, dar nu urgente, deoarece nu au un termen limită. Broșura „Tirania urgentului” arată cum tirania urgentului este dușmanul lucrurilor importante.

Un al doilea tip de amânare este „paralizia analitică” sau amânarea luării unei decizii, mai ales a unei decizii care este incomodă de luat. La un extrem, nu este bine să iei decizii pripite fără date suficiente sau fără date pe care să te bazezi. La celălalt extrem, amânarea este adesea justificată prin afirmația: „Nu am toate datele”. De obicei, nu vei avea niciodată toate datele! Dar dacă ai suficiente date, astfel încât datele suplimentare probabil nu vor schimba decizia, atunci ar trebui să te hotărăști acum.

Matei 6:33 ne spune să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu. Uneori, oamenii nu fac ceea ce Dumnezeu vrea ca ei să facă, deoarece simt că au ceva mai important de făcut. Dar nimic nu este cu adevărat mai important decât slujirea lui Dumnezeu.

Î: În Ag 1:2-4, care sunt câteva scuze pe care le-ar putea invoca creștinii pentru a amâna dedicarea deplină față de Dumnezeu?

R: Iată zece justificări.

Deja dau zeciuială. (dar vezi Luca 21:1-4; 2 Corinteni 8:2-3)

S-ar putea să nu fie întotdeauna atât de plăcut. (dar vezi 2 Corinteni 1:8-9; Filipeni 3:14; 1 Corinteni 3:12-15; și 1 Corinteni 9:23-25)

Dacă aș da totul lui Dumnezeu, familia mea ar muri de foame. (dar vezi 1 Timotei 5:8; Proverbe 31:21-25)

S-ar putea să nu avansez atât de mult în carieră. (vezi Evrei 11:24-26; 11:37; 1 Timotei 6:9-10)

S-ar putea să nu fie sigur pentru mine. (vezi 1 Regi 19:10; Avram și invazia elamită)

Vreau o asigurare că familia mea va fi în siguranță. (vezi Ezechiel 24:18; Iov 1:2-3 vs. 42:12-13)

Înainte de a-L cunoaște pe Dumnezeu, mă îndepărtasem prea mult de neprihănire ca Dumnezeu să mă poată folosi. (Pavel)

După ce L-am cunoscut pe Dumnezeu, m-am îndepărtat prea mult de voia Lui. (vezi Iona, Petru; 2 Corinteni 2:5-10)

În prezent, nici eu nu sunt atât de perfect. (vezi 2 Corinteni 12:7-10)

Dumnezeu îmi dă doar ceea ce am nevoie, iar eu am risipit o parte din ceea ce mi-a dat. (vezi Exodul 34:1)

În această săptămână, cinstește-L pe Dumnezeu într-un mod special. Găsește ceva despre care știi că Dumnezeu vrea să faci, dar pe care îl amâni, și începe să-l faci acum. Sau, în schimb, găsește un obicei pe care Dumnezeu vrea să-l abandonezi, dar pe care îl amâni, și renunță la el acum.

Î: Care este legătura dintre Ag 1:2-4 și Iac 4:17?

R: Iacov 4:17 spune că, dacă o persoană știe ce vrea Dumnezeu să facă și nu o face, atunci aceasta este păcat. Iată câteva motive pentru care oamenii amână, în general.

Spun că sunt prea obosiți

Prea multe alte lucruri

Dacă nu o pot face cum trebuie, atunci mai bine nu o fac deloc

Lucrează mai bine sub presiune

Lipsa de familiaritate, ieșirea din zona de confort

Nu văd termenul limită

Acordă-ți permisiunea, ia inițiativa (Nimeni de pe pământ nu i-a dat lui Hagai permisiunea să vorbească – cu excepția lui Hagai)

Nu vezi consecințele imediate

Nu există responsabilitate

Pur și simplu nu vrem. Nu vedem suficientă plăcere sau beneficiu

Lipsa de autodisciplină, adică a face ceea ce știi că este cel mai bine, indiferent dacă ai chef sau nu.

Teama de eșec

Î: În Ag 1:3-4, de ce crezi că Dumnezeu a pedepsit mai întâi și a explicat mai târziu, când de obicei face exact invers?

R: De obicei, Dumnezeu avertizează un popor sfidător sau ignorant și apoi îl pedepsește dacă acesta nu se pocăiește. Dar există două tipuri de neascultare: sfidarea și amânarea. Oamenii știau deja ce aveau de făcut; nu erau sfidători sau pur și simplu refuzau să o facă, ci doar continuau să amâne în timp ce se ocupau de propriile lor proiecte. Dumnezeu le-a dat consecințe negative pentru că știau deja ce ar fi trebuit să facă. Dumnezeu a făcut ca pedeapsa să corespundă neascultării. Ei erau prea ocupați cu treburile lor proprii ca să aibă timp pentru Dumnezeu, așa că Dumnezeu S-a asigurat că treburile lor nu vor avea prea mult succes.

Î: În Hagai 1:5, 7; 2:15, 18 (de două ori), cum putem să ne examinăm cu atenție căile?

R: Putem începe prin rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să ne arate greșelile ascunse, precum și să ne reamintească de cele nu chiar atât de ascunse. Putem face un bilanț pentru a vedea dacă dorințele, gândurile și planurile noastre ne conduc pe noi și pe familia noastră spre Dumnezeu și spre a deveni mai asemănători cu Hristos, sau ne îndepărtează de El. Ne putem întreba dacă există lucruri importante pe care le lăsăm neîndeplinite, de dragul unor lucruri mărunte. În general, putem analiza cu atenție timpul nostru, direcția în care ne îndreptăm, prioritățile noastre, banii și plăcerile – sau unde se află inima noastră.

Î: În Hagai 1:5-7, 11, 16-17, de ce alege Dumnezeu uneori să nu-și binecuvânteze propriul popor?

R: Răspunsul la această întrebare este lecția principală a cărții lui Hagai. Când poporul lui Dumnezeu nu-L cinstește așa cum ar trebui și nu este pe deplin ascultător, Dumnezeu va aranja circumstanțele pentru a-i încuraja ascultarea. Adesea facem același lucru cu copiii noștri, ca formă de disciplină. Disciplina nu înseamnă întotdeauna pedeapsă fizică. Tipul de disciplină pe care Dumnezeu îl folosește aici este uneori numit „disciplina consecințelor logice”.

Î: În Hagai 1:9-11, ce este neobișnuit în structura acestui pasaj?

R: Este vorba de o figură de stil numită chiasm.

Hag 1:9a-b Dumnezeu i-a disciplinat

-- Ag 1:9c-e Pentru că casa lui Dumnezeu este în ruine

-- Ag 1:10a Din cauza voastră

Hag 1:10b-11 Dumnezeu i-a pedepsit

Î: De ce Ag 1:10,11 menționează roua în loc de ploaie?

R: În timpul sezonului de vegetație de vară, din aprilie până în octombrie, nu era ploaie în Israel. Dar, de obicei, era multă rouă adusă de vânturile care veneau dinspre Marea Mediterană. Așadar, roua era esențială pentru recoltele de vară. Dumnezeu a trimis o secetă (horeb) fără rouă, deoarece templul Său rămăsese o ruină (hareb). El a folosit un joc de cuvinte pentru a întări în memoria oamenilor motivul pedepsei. Iacov 5:16-18 spune că rugăciunea unui om neprihănit are o putere mare în efectul ei și dă exemplul lui Ilie, care s-a rugat mai întâi să nu plouă, iar mai târziu s-a rugat să plouă. Rugăciunea acestor oameni pentru ploaie nu a avut niciun efect, deoarece ei nu erau pe deplin dedicați lui Dumnezeu. Iacov 1:7-8 spune că un om cu mintea împărțită nu trebuie să creadă că va primi ceva de la Domnul.

Î: Hagai 1:13; 2:4 spun: „Eu sunt cu voi, zice Domnul.” Hagai 2:5 și 2:19 oferă, de asemenea, aceeași promisiune de binecuvântare. De ce este aceasta cea mai bună binecuvântare dintre toate?

R: Ilie a aflat răspunsul în 1 Regi 19:11-13. Dumnezeu i-a arătat diverse puteri în natură, dar Ilie știa că prezența lui Dumnezeu nu se afla în acelea; și Ilie a așteptat cu răbdare prezența lui Dumnezeu. Când nu ne mulțumim cu lucrurile exterioare spectaculoase, ci așteptăm cu răbdare prezența lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi acolo pentru noi. Promisiunea că Dumnezeu va fi cu noi, într-un mod foarte apropiat și personal, este cea mai bună promisiune dintre toate.

Î: În Ag 1:14, cum trezește Dumnezeu spiritul cuiva?

R: Dumnezeu rupe legăturile care le țineau spiritul în jos. El le restabilește credința, le dă o inimă nouă plină de iubire, le ridică speranța și le dă o viziune. Dumnezeu folosește atât întărirea pozitivă, cât și cea negativă, după cum este necesar.

În vremea lui Hagai, au început să construiască în 23 de zile. Acest lucru le-a dat timp să se organizeze și să termine recoltarea smochinelor, strugurilor și rodiei. Poate că nu simțeau că au suficiente resurse, dar Ezra 6:8,9 spune că împăratul Darius le-a dat chiar și bani! Ezra 6:15 spune că lucrarea a fost terminată aproximativ 4 ani mai târziu.

Î: În Hagai 1:14, când este în regulă să acceptăm bani de la necredincioși pentru lucrarea lui Dumnezeu, în comparație cu refuzul de a accepta bani de la necredincioși menționat în 3 Ioan 7?

R: Mai întâi, ce nu este răspunsul, și apoi răspunsul.

Nu este răspunsul: Hagai a profețit în timpul Vechiului Testament, iar 3 Ioan a fost scris sub Noul Legământ. Cu toate acestea, nu există nicio indicație explicită că aceste precepte ar fi reprezentat o schimbare.

Răspunsul: Guvernul babilonian a distrus templul și a luat aurul și bogățiile din templu. Guvernul persan a restituit ceea ce aparținea inițial evreilor.

Î: În Hagai 2:2, ce semnificație are faptul că se vorbește despre „rămășița poporului” în comparație cu „poporul” în general?

R: În vremea lui Solomon erau peste 1,5 milioane de israeliți, dar în acel moment doar 50.000 de evrei s-au întors acasă. Ei aveau un număr vizibil mai mic de oameni și mult mai puține resurse pentru a construi un templu. Un punct cheie este care ar fi atitudinea lor atunci când templul ar reflecta această situație.

„Rămășița” nu se referă la o comunitate aleasă, ci mai degrabă la fracțiunea nesemnificativă a populației care s-a întors din Babilon.

Î: În Ag 2:1-4, cum se poate ca, în mod paradoxal, dorința de succes să ducă uneori la eșec din cauza amânării?

R: Uneori oamenii amână lucrurile pentru că preferă să nu încerce deloc decât să riște eșecul. Sincer vorbind, unele lucruri pe care Dumnezeu vrea să le facem, chiar dacă le facem corect, cu smerenie și ascultare, și ne bazăm pe Dumnezeu, vor fi totuși un eșec – cel puțin în ochii lumii.

Oamenii din vremea lui Hagai au renunțat la propria lor evaluare a momentelor propice pentru succes și, la îndemnul lui Hagai, au început să construiască oricum. Momentul transmiterii celui de-al doilea mesaj, pe 17 octombrie 520 î.Hr., în a șaptea zi a Sărbătorii Corturilor, este semnificativ din două puncte de vedere. În primul rând, cu exact 440 de ani înainte, în anul 960 î.Hr., Solomon a sfințit templul pe care îl construise, după cum se menționează în 1 Regi 6:38; 8:2. În al doilea rând, a avut loc cu o lună mai târziu, astfel încât oamenii puteau deja să vadă unele rezultate. Ezra 3:10-13 spune că, în timp ce unii strigau de bucurie, alții plângeau. Probabil că unii dintre cei mai în vârstă dintre cei care se întorseseră își aminteau de templul de odinioară.

Dacă noul templu urma să fie sau nu un „succes” depindea de faptul dacă judecai după standardele lumii sau după cele ale lui Dumnezeu.

Î: În Ag 2:1-4, cum reacționează oamenii când lucrurile nu mai merg la fel de bine ca odinioară?

R: Ezra 3:10-13 spune că unii dintre oameni se bucurau, dar alții plângeau. Dacă vii la biserică doar pentru „spectacol”, mai devreme sau mai târziu vei fi dezamăgit sau s-ar putea să ajungi într-un loc unde totul este doar de fațadă. Este mai bine să fii autentic decât spectaculos.

Î: Ag 2:1-4 arată oare vreo dezamăgire din partea lui Dumnezeu că acest templu nu era la fel de frumos ca cel al lui Solomon?

R: Absolut deloc. Amintiți-vă că și Solomon a construit temple dedicate idolilor, iar acești oameni nu aveau de gând să construiască astfel de temple. A construi un templu simplu și curat pentru Dumnezeu este mai bine decât a construi un templu cu adevărat spectaculos pentru Dumnezeu, dar și un templu dedicat idolilor.

Î: În Ag 2:1-4, uneori este firesc să comparăm diverse slujiri, dar când nu ar trebui să o facem și cum ar trebui să o facem?

R: În Ieremia 45, Baruc, scribul, a fost credincios în slujirea lui Ieremia. Ieremia a fost un profet influent în secolele care au urmat, dar în timpul său nu avem nicio mențiune despre vreo persoană care să se fi pocăit. Noi nu judecăm după rezultate, după suma de bani strânsă sau după aspectul strălucitor.

Dar putem și ar trebui să analizăm dacă sunt sănătoși în doctrină și practică și dacă fac sau nu ceea ce Dumnezeu i-a chemat pe creștini să facă.

Î: În Ag 2:1-4, acest templu nu ducea lipsă de nimic, dar nu avea podoabele frumoase ale Templului lui Solomon. Cum se poate ca unii creștini, bazându-se pe „podoabe” pentru a atrage atenția asupra Evangheliei, să-și piardă concentrarea asupra Evangheliei însăși?

R: Denominațiunile și organizațiile creștine pot avea două tipuri de scopuri. Primul tip îl reprezintă scopurile pe care Dumnezeu le-a intenționat pentru grup. Al doilea tip îl reprezintă scopurile suplimentare pe care oamenii le-au adăugat. Oamenii din vremea lui Solomon puteau fi siguri că Domnul era adevăratul Dumnezeu, deoarece Ierusalimul avea cel mai mare templu, cele mai frumoase mobilier și cea mai mare cantitate de aur dintre toate templele din împrejurimi. Toate acestea sunt motive false pentru a fi încrezători. Era un scop nobil să „împodobești” templul, dar acest nou templu urma să fie „neîmpodobit” cu aur, înălțime magnifică și alte ornamente. Când privim catedralele uriașe și frumos construite din Europa, dinaintea epocii misionare a secolului al XVIII-lea, ne întrebăm ce s-ar mai fi putut face dacă banii și efortul ar fi fost direcționați în schimb către zidirea adevăratei biserici a lui Dumnezeu, adică spre câștigarea mai multor oameni prin evanghelizare și ucenicie.

Am putea crede că avem nevoie de podoabe pentru a-L sluji mai bine pe Dumnezeu, și așa ar fi, dacă am sluji prin propria noastră putere. Dar nu putem face nimic fără Hristos (Ioan 15:5). Așa cum a învățat Pavel în 2 Corinteni 12:10b: „Căci când sunt slab, atunci sunt puternic.” (BSB)

Î: În Ag 2:4, de ce este semnificativ să-i spui unui preot numit Iosua să fie tare și ce legătură are acest lucru cu ieșirea din Egipt menționată în Ag 2:5? În ce fel este această „poruncă” de fapt o promisiune prețioasă?

R: Dumnezeu folosește aceeași formulare pe care i-a adresat-o lui Iosua în cartea Iosua. Putem fi încurajați amintindu-ne ce a făcut Dumnezeu pentru noi și pentru poporul Său în trecut. La prima vedere, Dumnezeu îi poruncea pur și simplu să fie tare, dar, indirect, Dumnezeu îi spunea că El îl poate face curajos ca Iosua din vechime, ca Moise și Aaron, care i-au eliberat pe israeliți din sclavia Egiptului și au învins armata lui Faraon de unul singur, fără ajutorul nimănui altcuiva – adică, cu excepția lui Dumnezeu.

Ca o notă marginală despre Iosua, marele preot, tatăl său, Iehozadac, a fost deportat în Babilon (1 Cronici 6:15).

Î: În Ag 2:5 și Isaia 41:10, Dumnezeu le-a spus oamenilor să nu se teamă. De ce anume s-ar putea să se teamă?

R: Deși există multe lucruri specifice de care s-ar fi putut teme, există cel puțin trei categorii.

Teama de popoarele înconjurătoare: samaritenii, amoniții și arabii nu erau mulțumiți că se reconstruia zidul pe vremea lui Neemia și nici nu ar fi dorit să se construiască templul pe vremea lui Hagai.

Teama că Dumnezeu nu-i va primi înapoi: Oamenii fuseseră atât de neascultători cu peste 70 de ani în urmă, încât Dumnezeu i-a exilat în Babilon. Doar un procent foarte mic s-a întors. S-ar fi putut să aibă unele îndoieli cu privire la faptul dacă Dumnezeu îi mai dorea. Promisiunea lui Dumnezeu de a fi alături de ei, din Hagai 1:13; 2:4 și Isaia 41:10, ar fi fost prețioasă pentru ei. Dacă un creștin cade astăzi, s-ar putea să se întrebe dacă Dumnezeu îl va mai primi vreodată înapoi. Promisiunea făcută atunci este valabilă și astăzi. De fapt, dacă cineva se pocăiește, este datorită Duhului Sfânt care îl convinge să se pocăiască, pentru a-l primi înapoi.

Teama de puterea redusă în vremuri tulburi: Dumnezeu le-a spus evreilor că încă o dată va zgudui cerurile și pământul, marea și uscatul, în Hagai 2:6. „Încă o dată” amintește de Exodul 19:18, unde Dumnezeu a zguduit lucrurile pe vremea lui Moise. Isaia 41:10 spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Te voi întări; te voi ajuta cu siguranță; te voi susține cu mâna Mea dreaptă a dreptății.” (BSB)

Î: În Hagai 2:6-7, când au fost zguduite cerul și pământul?

R: Când Hristos a murit pe cruce, soarele s-a întunecat (Matei 27:45-46; Marcu 15:33; Luca 23:45) și a avut loc un cutremur (Matei 27:51-52). Istoricul palestinian necreștin Thallus (52 d.Hr.) a consemnat, de asemenea, că întunericul a însoțit răstignirea lui Isus.

Pe lângă cutremurul fizic, moartea lui Isus, vizita Sa la cei morți și învierea Sa au zguduit cu siguranță totul în tărâmurile spirituale.

Î: În Ag 2:7, cine este Cel dorit de toate neamurile?

R: Mai întâi, câteva noțiuni de gramatică ebraică, apoi trei puncte de vedere.

Cuvântul ebraic pentru „dorit” (hemdat) este la singular feminin, iar „vor veni” (ba’u) este la plural. Cu toate acestea, forma plurală a cuvântului „dorit” este (hamudat), care are aceleași vocale. Limba ebraică era scrisă inițial fără vocale.

Deși „dorit” este la singular feminin, o construcție similară se referă la Saul ca fiind „doritul lui Israel” în 1 Samuel 9:20, iar la idolul masculin Tammuz ca fiind „cel dorit de femei” în Daniel 11:37. La plural, „cel mult prețuit” este menționat în Daniel 9:23 și 10:11,19.

Iată, așadar, cele trei interpretări.

1. Cel dorit este Mesia: Primii creștini au interpretat-o în acest fel. Deoarece forma feminină se poate referi la Saul, Tammuz și Daniel, așa cum s-a menționat anterior, nimic nu împiedică ca aceasta să se refere la Hristos. Acest lucru se potrivește perfect cu contextul din Hagai. Se spune că, deși acest templu nu arată la fel de frumos ca cel anterior, va fi mai bun deoarece Isus va intra în acest nou templu. Ca o notă marginală, în vremea lui Isus templul era numit „Templul lui Irod”, nu pentru că Irod ar fi construit un templu nou, ci pentru că a plătit pentru renovarea acestui templu.

2. Cel dorit este bogăția/comoara națiunilor: Această interpretare este adoptată datorită substantivului feminin la singular. BSB adoptă această viziune: „vor veni cu toate comorile lor”.

3. Poporul va veni la Cel dorit de toate națiunile: Aceasta este, de asemenea, o posibilitate valabilă.

Î: În Ag 2:7, credeți că „cel dorit de națiuni” este o referire mesianică sau nu?

R: Erudiții au păreri diferite.

Da: Unii rabini evrei și Ieronim (Scrisoarea 53, cap. 8, p. 101, 394 d.Hr.) au interpretat această expresie ca fiind mesianică.

Nu: „Cel dorit de toate națiunile” probabil nu este o referință mesianică, conform altor comentarii.

Ambele: „Vor veni” este un cuvânt la plural, așa că ar putea fi vorba de dorințe/comori la plural, dar ar putea fi, de asemenea, o ambiguitate deliberată și să se refere atât la comori, cât și la Mesia.

Î: În Ag 2:7, când va fi umplută această casă de slavă?

R: Aceasta se referă la Dumnezeu Fiul, la intrarea lui Isus în Templu când a trăit pe acest pământ, sau în timpul Mileniului.

Î: În Ag 2:9, de ce credeți că Dumnezeu a spus despre Ierusalim: „Voi da pace” (shalom)?

R: Ierusalimul a fost mereu centrul conflictelor. Dar Mesia, Prințul Păcii, va aduce pacea între Dumnezeu și om în Ierusalim, la cruce.

Î: În Ag 2:3, 7, 9, în ce fel era slava Templului mai mare decât slava Templului lui Solomon?

R: Isus a venit la acest templu. Unii sunt mai preocupați de lucrurile materiale „glorioase”, precum aurul, în timp ce Dumnezeu pare mai preocupat de oameni decât de lucrurile materiale.

Î: În Ag 2:9, cum a folosit Irod cel Mare acest lucru?

R: Irod cel Mare a menționat că templul era în acel moment cu 60 de picioare mai scurt decât cel al lui Solomon și, prin urmare, nu era la fel de bun. El a spus acest lucru în discursul său pentru a-i convinge pe evrei să-l lase să restaureze templul la starea sa inițială, astfel încât templul (și el însuși) să aibă mai multă glorie. (Iosifus, Antichitățile iudeilor, cartea 15, capitolul 11.1, p. 334.)

Dar nu asta a vrut să spună Dumnezeu când a afirmat că acest templu va avea o glorie mai mare decât cel al lui Solomon. Astăzi, încercările lipsite de spiritualitate de a asigura succesul unei slujiri pot fi, de fapt, o contrafacere a adevăratului scop al unei slujiri.

Î: În Ag 2:11-14, care este ideea principală cu privire la curat și necurat?

R: Ne-am putea gândi la curăție ca la puritate, iar la necurăție ca la contaminare. Un lucru consacrat care atinge un lucru obișnuit nu le face pe amândouă consacrate. Totuși, un lucru contaminat care atinge un lucru obișnuit le face pe amândouă contaminate. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Hagai că, pentru El, întreaga națiune era contaminată. Există cel puțin trei aplicații pe care le putem învăța din acest pasaj.

1. Nu poți face o cantitate egală de fapte bune și rele și să te aștepți ca lucrurile să se echilibreze în ochii lui Dumnezeu. Unii numesc această viziune eronată „Sindromul Robin Hood”, deoarece, potrivit legendei, Robin Hood credea că o faptă rea (cum ar fi jefuirea cuiva) ar fi echilibrată de o faptă bună (cum ar fi dăruirea unei părți din pradă săracilor).

2. Noi putem pângări, dar numai Dumnezeu poate purifica. Pângărirea se răspândește. Eclesiastul 10:1 compară acest lucru cu o muscă moartă într-un flacon de parfum. Lucrurile sfinte sau oamenii sfinți nu fac alte lucruri sau oameni mai sfinți. Dumnezeu este Cel care sfințește lucrurile și oamenii.

3. Dumnezeu ia adesea măsuri colective împotriva unei națiuni sau a unui popor. Chiar dacă într-o națiune ar putea exista câțiva oameni neprihăniți, Dumnezeu pedepsește uneori întreaga națiune din cauza păcatelor majorității. Acest lucru nu înseamnă că oamenii neprihăniți sunt vinovați, dar, în această viață, ei sunt totuși prinși în consecințele păcatelor altora.

Î: În Ag 2:15, acest templu a fost construit în jurul anului 520 î.Hr., sau a fost construit în jurul anului 536 î.Hr., așa cum se menționează în Ezra 3:8-13, sau a fost construit în timpul domniei lui Darius (521-486 î.Hr.), așa cum se menționează în Ezra 4:24?

R: Toate afirmațiile de mai sus sunt adevărate. Lucrările au început când evreii s-au întors pentru prima dată, în anul 538 î.Hr. Cu toate acestea, a fost emis un decret care a oprit lucrările. Lucrările au fost reluate aproximativ 18 ani mai târziu, în anul 520 î.Hr.

Consultați discuția despre Hagai 1:1 pentru cronologia regilor și discuția despre Hagai 1:2 pentru succesiunea evenimentelor legate de templu.

Î: În Hagai 2:15, textul ebraic este neobișnuit, spunând literalmente: „de astăzi înainte”. Cum trebuie să fie viața noastră „de astăzi înainte”?

R: Probabil că poporul se simțea într-o stare de descurajare spirituală, deoarece doar o rămășiță se întorsese, iar templul, în mod evident, nu urma să fie la fel de frumos ca înainte. Se aflau într-o situație financiară precară. Dar Dumnezeu le-a promis că va fi alături de ei și că îi va binecuvânta de astăzi „înainte”.

Așa cum ar spune un pastor, când cineva te întreabă ce mai faci, îi poți răspunde: „mai bine decât ieri, mai puțin decât mâine”. Ar trebui să trăim cu speranța că, în fiecare zi, vom deveni tot mai asemănători cu Hristos, plini de bucuria, pacea și stăruința lui Dumnezeu.

Î: În Ag 2:10-19, de ce subliniază Dumnezeu faptul că pângărirea este contagioasă, iar sfințenia nu este?

R: Așa cum a spus Donald Campbell: „Munca și închinarea nu sfințesc păcatul, ci păcatul contaminează munca și închinarea.” Believer’s Bible Commentary, p. 1155. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca poporul să fie încurajat să se întoarcă la El, la prima vedere acest lucru pare că ar duce exact la rezultatul opus. În loc să le spună că se află în preajma lucrurilor sfinte și că, astfel, pot deveni treptat mai sfinți, Dumnezeu le spune că faptul că ceva este sfânt NU face ca lucrurile din jurul său să fie sfinte.

Ceea ce face Dumnezeu este să le spună că nu ar trebui să existe nicio speranță într-un proces natural, „treptat”. Singurul rezultat al acestuia este ca totul să devină pângărit și ruinat. Dar, prin faptul că scoate acest lucru la iveală, se arată că Dumnezeu, și numai Dumnezeu, lucrând suveran în harul Său, este Cel care va aduce sfințenia și slava Sa în acel loc, în Hagai 2:5-10. În ceea ce privește lucrurile care sunt distruse, fie financiar, fie spiritual, Dumnezeu promite apoi că, deși au fost sub mâna severă a lui Dumnezeu în Hagai 1:5-11, de la acel moment încolo (de fapt, „în sus” în ebraică), Dumnezeu îi va copleși cu binecuvântări, conform Hagai 2:15-19.

Î: În Hagai 2:23, care este semnificația unui inel cu sigiliu?

R: Există mai multe semnificații interconectate.

În general, un inel cu sigiliu simboliza autoritatea regelui. Faraon și-a scos inelul cu sigiliu și i l-a dat lui Iosif în Geneza 41:42.

Autoritatea divină de a domni. Mesia va avea un inel cu sigiliu.

Promisiunea că Mesia va veni

Duhul Sfânt ne garantează moștenirea viitoare (Biblia de studiu NIV, p. 1404). Vezi Efeseni 1:13-14.

Răsturnarea blestemului asupra lui Ioiachin: lui Ioiachin i s-a spus că, chiar dacă ar fi fost un inel cu sigiliu pe mâna dreaptă a lui Dumnezeu, Dumnezeu l-ar fi smuls, conform Ieremia 22:24-25. lui Zorobabel nu i se dă doar un inel cu sigiliu, ci se spune că el este ca inelul cu sigiliu al lui Dumnezeu.

Î: În Ag 2:23, faptul că Dumnezeu pune din nou inelul de sigiliu pe Zerubabel anulează blestemul împotriva seminției lui Ieconia și scoaterea inelului de sigiliu din Ier 22:24-30?

R: Blestemul nu a fost complet anulat și îndepărtat, ci a fost inversat și atenuat. Mai întâi, ce spun unii scriitori evrei, iar apoi răspunsul.

Midraș Rabba spune: „... ei au făcut Vițelul de aur și meritau să fie exterminați, și aș fi crezut că El îi va blestema și îi va distruge; totuși, de îndată ce s-au pocăit, pericolul a fost îndepărtat, iar Domnul S-a pocăit de rău (ib. XXXII, 14). Și așa se întâmplă în multe locuri. De exemplu, El a spus despre Ieconia: «Niciun om din sămânța lui nu va prospera» (Ier. XXII, 30) și se spune: «Voi răsturna tronul împărățiilor și voi distruge puterea împărățiilor neamurilor...» „În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, te voi lua pe tine, Zerubabel, robul Meu, fiul lui Șealtiel, zice Domnul, și te voi face ca un inel de pecete” (Hag. II, 22 și urm.). Astfel a fost anulat ceea ce El îi spusese strămoșului său, și anume: „Pe viața Mea, zice Domnul, chiar dacă Conia, fiul lui Ioiachim, împăratul Iudeei, ar fi inelul de la mâna Mea dreaptă, totuși te-aș smulge de acolo” (Ier. XXII, 24).
(Numeri Rabba XX:20)”

Midrașul Pesikta Rabbati spune: „R. Iosua ben Levi, însă, a argumentat astfel: Pocăința anulează întregul decret, iar rugăciunea – jumătate din decret. Veți vedea că așa s-a întâmplat cu Ieconia, împăratul lui Iuda. Căci Cel Sfânt, binecuvântat fie El, a jurat în mânia Sa: «Pe viața Mea, zice Domnul, chiar dacă Conia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi sigiliul de pe mână, totuși din mâna Mea dreaptă – rețineți, așa cum a spus R. Meir, că Dumnezeu a jurat pe mâna Sa dreaptă – te-aș smulge de acolo (Ier. 22:24). Și ce s-a hotărât împotriva lui Ieconia? Să moară fără copii. După cum se spune: „Scrieți despre acest om că este fără copii” (Ier. 22:30). Dar de îndată ce și-a mărturisit pocăința, Cel Sfânt, binecuvântat fie El, a anulat hotărârea, după cum arată referirea Scripturii la „Fiii lui Ieconia – același este Assir – Șealtiel, fiul său, etc.” (1 Cron. 3:17). Și Scriptura mai spune: „În ziua aceea... te voi lua, o, Zorobabel... fiul lui Șealtiel... și te voi face ca un inel de pecete” (Hagai 2:23). Iată, așadar, cum pocăința poate anula întreaga hotărâre!” (Pesikta Rabbati, Piska)

Răspunsul: Un blestem poate fi atenuat fără a fi anulat. Iată cum.

Lui David i s-a promis că Mesia va fi descendentul său biologic: Iisus a fost prin Maria

Ieconia a fost blestemat în Ieremia 22:24-30 ca niciunul dintre descendenții săi să nu se așeze vreodată pe tronul lui David. Niciunul nu a fost rege. Iosif era descendent al lui Ieconia, dar Isus, care este regele nostru, nu era descendent biologic al lui Iosif.

Prin naștere, nimeni din casa lui Ieconia nu urma să moștenească tronul lui David

Prin adopție, Isus, adoptat de Iosif, a moștenit tronul lui David.

Avem multe lucruri de luat în considerare aici. Prin naștere, niciunul dintre noi nu este copil al lui Dumnezeu și nu are dreptul să se afle în Împărăția Sa. Prin adopție, devenim copii ai lui Dumnezeu și facem parte din Împărăția Sa.

Uneori ne confruntăm cu un blestem sau cu o consecință negativă din cauza faptelor noastre păcătoase. Dar dacă ne pocăim și ne supunem lui Dumnezeu, El s-ar putea să nu anuleze blestemul sau consecința, dar ar putea să inverseze blestemul și să-l transforme într-o binecuvântare.

Î: În Ag 2:23, cum a fost ales Zorobabel pentru viitor?

R: Zorobabel era guvernatorul sub conducerea căruia urma să fie reconstruit acest templu. Dar este mai mult decât doar această onoare. Matei 1:12-13, 16 arată că descendentul lui Zorobabel, Iosif, urma să fie tatăl legal al Mesiei.

Ca o notă marginală, numele Zerubabel este un nume akkadian atestat, zer babili, care înseamnă „descendent al Babilonului”.

Î: Ce figuri de stil a folosit Hagai?

R: Hagai nu a folosit multe; mesajul său este simplu și direct, spre deosebire de cel al lui Zaharia, Solomon și Isaia. Iată totuși ce a folosit.

Rima: Hagai 1:6 hammistakker, mistakker

Hagai 1:10 „al-ken”, „alekem”

Hagai 2:6 „ahat”, „me’at”

Chiasm: Hagai 1:9-11

Antiteză: Hagai 1:6 „Câștigați salarii pe care le puneți într-o pungă găurită.”

Stil dialogic, asemenea celui din Maleahi. Hagai 1:4,5,9; 2:11-13

Repetiție în cadrul operei: „Așa vorbește Domnul oștirilor” sau expresii similare de 26 de ori în 38 de versete

Duhul de 3 ori în Hagai 1:14

Perechi de 2 sau 4 (dar nu de 3, 5 sau mai multe):

Hagai 1:11 câmpul și munții, vinul și uleiul, oamenii și vitele.

Hagai 2:2 Zorobabel și Iosua

Hagai 2:6 cerul și pământul, marea și uscatul.

Hagai 2:21 cerurile și pământul.

Hagai 2:22 tronurile regale și împărățiile neamurilor

Hagai 2:22 carele și călăreții lor, caii și călăreții lor.

Î: În cartea lui Hagai, care sunt unele dintre cele mai vechi manuscrise care mai există astăzi?

R: Manuscrisele de la Marea Moartă: (c. 1 î.Hr.) Există o singură copie (în două părți) a cărții lui Hagai printre manuscrisele de la Marea Moartă.

4Q77 (=4QXIIb) conține Hagai 1:1-2; 2:2-4

4Q80 (=4QXIIe) conține Hagai 2:18-21

Nahal Hever este o peșteră situată lângă Engedi, care conține un fragment din profeții minori în limba greacă (8 Hev XIIgr). Acesta a fost scris între anii 50 î.Hr. și 50 d.Hr. A fost ascuns în timpul revoltei lui Bar Kokhba împotriva Romei. Este o revizuire a Septuagintei, realizată în Iudeea, și aproape identică cu textul masoretic.

Sulul de la Wadi Murabb’at (Mur XII) era un „sul al celor Doisprezece” datând din jurul anului 132 d.Hr. Acesta conține Hagai 1:1, 12-15; 2:1-8, 10, 12-23, precum și alți profeți minori. În cartea lui Hagai, textul este identic cu cel masoretic, cu excepția a două cuvinte.

În ansamblu, versetele din Hagai păstrate în sulurile de la Marea Moartă, din Nahal Hever și din Wadi Murabb’at sunt următoarele: 1:1-2, 12-15; 2:1-8, 10, 12-23. Cu alte cuvinte, cel puțin o parte din fiecare verset, cu excepția celor din 1:3-11; 2:9, 11.

Manuscrisele creștine ale Bibliei, datând de la aproximativ 350 d.Hr., conțin Vechiul Testament, inclusiv cartea lui Hagai. Două dintre acestea sunt Vaticanus (325-350 d.Hr.) și Alexandrinus (c. 450 d.Hr.), în care cărțile celor doisprezece profeți minori au fost plasate înaintea cărții lui Isaia. Cartea lui Hagai este completă atât în Vaticanus, cât și în Alexandrinus.

Și Sinaiticus (340-350 d.Hr.) conține întreaga carte a lui Hagai.

Î: Care dintre scriitorii din vechime au făcut referire la Hagai?

R: Biblia face referire la Hagai în Ezra 5:1; 6:14, iar Evrei 12:26 parafrazează Hagai 2:6. Există o aluzie generală la Hagai în Zaharia 8:9.

Septuaginta susține că Psalmele 138, 146, 147, 147:12 și 148 sunt scrise de Hagai și Zaharia.

Psaltirea galicană latină (389 d.Hr.), folosită de Alcuin de York, savantul principal al lui Carol cel Mare, menționează Psalmele 111, 112, 146 și 147 ca fiind scrise de Hagai și Zaharia.

În apocrife, 1 Esdras 6:1; 7:3; 2 Esdras 1:40 fac referire la Hagai, iar Sirach (=Eclesiasticul) 49:11 citează o parte din Hagai 2:23

Scriitorii prenicenieni care au făcut referire sau au aluzie la versete din Hagai sunt:

X Epistola lui Barnaba (c. 70-130 d.Hr.), cap. 16, p. 147, se susține că se referă la Hagai 2:10, dar este o aluzie atât de vagă încât nu este luată în considerare aici.

Melito din Sardes (170-177/180 d.Hr.) (implicit) menționează „Vechiul Testament” și enumeră cărțile. El nu enumeră individual cei doisprezece profeți minori, ci îi numește „Cei Doisprezece”. Fragmentul 4 din Cartea Extraselor, vol. 8, p. 759

Clement din Alexandria citează Hagai 1:6 ca „Sfânta Scriptură”. Stromata (193-202 d.Hr.), cartea 3, capitolul 6, p. 391. El citează, de asemenea, Hagai 1:6 în „Instructorul”, cartea 2, capitolul 3, p. 248

Clement din Alexandria (193-205 d.Hr.): „Ieremia și Ambacum [Habacuc] încă profețeau pe vremea lui Zedechia. În al cincilea an al domniei sale, Ezechiel a profețit la Babilon; după el, Naum, apoi Daniel. După el, din nou, Hagai și Zaharia au profețit în timpul lui Darius I timp de doi ani; iar apoi îngerul dintre cei doisprezece.” *Stromata*, cartea 1, capitolul 21, p. 328

Tertulian (198-220 d.Hr.) face aluzie la „cutremurul universal” al întregii lumi din Hagai 2:6 și Evrei 12:26, 27. În lucrarea „Despre monogamie”, cap. 16, p. 72

Origen (225-254 d.Hr.) citează Hagai 2:6 ca fiind din cartea lui Hagai în lucrarea sa „Împotriva lui Celsus”, cartea 7, capitolul 30, p. 623

Ciprian al Cartaginei (c. 246-258 d.Hr.) citează Hagai 1:12 ca fiind al profetului Hagai în *Tratatele lui Ciprian*, Tratatul 12, cartea a treia, cap. 20, p. 541.

Ciprian din Cartagina (c. 246-258 d.Hr.) citează Hagai 1:9 ca fiind al profetului în „Tratatele lui Ciprian”, Tratatul 5, capitolul 6, p. 459. Acestea sunt singurele două referințe la Hagai din scrierile păstrate ale lui Ciprian.

După Niceea (325 d.Hr.)

Atanasie din Alexandria (367 d.Hr.) (Implicit, deoarece menționează cei doisprezece profeți) „Există, așadar, din Vechiul Testament, douăzeci și două de cărți; … apoi Profeții, cei doisprezece fiind considerați ca o singură carte….” Atanasie, Scrisoarea de Paște nr. 39, cap. 4, p. 552.

Efraim Sirul (350-378 d.Hr.)

Vasile din Capadocia (357-378 d.Hr.)

Chiril al Ierusalimului (c. 349-386 d.Hr.) menționează cărțile profeților, atât pe cele ale celor doisprezece, cât și pe celelalte. Mica 3:8, așa cum apare în Mica, Ioel 2:28, așa cum apare în Ioel, Hagai 2:4, așa cum apare în Hagai, Zaharia 1:6, așa cum apare în Zaharia. Prelegeri catehetice, Prelegerea 16.29, p. 122

Grigorie Nazianzen (330-391 d.Hr.)

Cartea siriacă a Pașilor (Liber Graduum) (350-400 d.Hr.) face referire la Hagai 1:6 în Memra 7, p. 78

Rufinus (374-406 d.Hr.)

Ioan Gură de Aur (-407 d.Hr.)

Ieronim (373-420 d.Hr.) discută despre cărțile Vechiului Testament. El discută în mod specific despre Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, Pentateuhul, Iov, Iosua, fiul lui Nave, Judecători, Rut, Samuel și Regi (2 cărți), cei doisprezece profeți, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania, Hagai, Zaharia, Maleahi, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Estera, Ezra, Neemia, Scrisoarea 53, cap. 7-8, p. 99-101.

Ereticul pelagian Teodor din Mopsuestia (392-423/429 d.Hr.)

Augustin din Hippo (388-28 august 430 d.Hr.)

Semi-pelagianul Ioan Casian (419-430 d.Hr.)

Î: În Hag, care sunt unele dintre diferențele de traducere dintre textul ebraic și Septuaginta greacă?

R: Prima frază este din textul masoretic, a doua este din Septuaginta, dacă nu se specifică altfel. Există doar două mici diferențe în 2:1 și 2:3 între textul masoretic și Wadi Murabb’at.

Hag 1:1 „prin” vs. „prin mâna lui”

Hag 1:2 „venind” (bo’) (masoretic) vs. „a venit” (ba’) Septuaginta

Hag 1:1 „guvernatorul lui Iuda” vs. „din tribul lui Iuda”

Hag 1:8 „aduce” vs. „taie” (Cuvântul ebraic pe care Septuaginta s-a bazat diferă doar cu o singură literă)

Hag 1:9 „iată” vs. „a fi”

Hag 1:9 „am suflat asupra lui” vs. „l-am suflat departe”

Ag 1:9 „De ce” vs. „De aceea”

Hag 1:11 „secetă în țară” vs. „sabie asupra țării”

Ag 1:11 „mâinile voastre” vs. „mâinile lor”

Hag 1:12 „Atunci” vs. „Și”

Hag 1:12 „Dumnezeul lor” vs. „către ei”

Hag 1:13 „a rostit mesajul” vs. „a vorbit printre mesageri”

Hag 1:14 „rămășița poporului” vs. „rămășița întregului popor”

Hag 1:14 „au venit” vs. „au intrat”

Hag 2:1 „prin” (beyad) (masoretic), față de „spre” (‘el) în sulul de la wadi Murabb’at (An Exegetical Commentary, p. 17 și Benoit et al., Les Grottes de Murabba’at, 184.)

Hag 2:2 „rămășița” vs. „toată rămășița”

Hag 2:3 („oto”) (masoretic) vs. („itto”) în sulul din wadi Murabb’at.

Hag 2:4 „fii tare, o, Iosua/Iisuse” față de „întărește-te, o, Iosua/Iisuse”

Hag 2:4 „Fiți tari… oameni ai țării” vs. „Întăriți-vă… oameni ai țării”

Hag 2:5 „Cuvântul pe care l-am făcut legământ cu voi când ați ieșit din Egipt, așa și Duhul Meu” vs. „Duhul Meu”

Hag 2:6 „încă o dată” vs. „încă/tot o dată” (Vezi Comentariul exegetic asupra cărților lui Hagai, Zaharia și Maleahi, p. 41-42.)

Hag 2:9 „Domnul Atotputernic” vs. „Domnul Atotputernic: și/chiar pacea sufletului, ca moștenire / pentru a-i mântui pe toți / pe toți cei care au pus temeliile pentru a ridica acest templu.”

Hag 2:14 „și așa este orice lucrare” vs. „și așa sunt toate lucrările”

Hag 2:14 „pângăriți” vs. „pângăriți, din cauza poverilor lor timpurii / a câștigurilor obținute repede, vor suferi pentru munca lor / ostenelile lor, iar voi (plural) ați urât / ați urât pe cei care fac dreptate la poarta cetății / la porți.”

Hag 2:22 „tronul împărăției” vs. „tronurile împăraților”

Hag 2:22 „sabia fratelui său” vs. „sabia care se ridică împotriva fratelui său”

Hag 2:23 „Zorobabel, robul Meu, fiul lui Șealtiel” vs. „Zorobabel, fiul lui Salatie, robul Meu”

Hag 2:23 „sigiliu” vs. „pecete”

Bibliografie pentru această întrebare: traducerea în ebraică provine din „Literal Translation” a lui Jay P. Green, iar traducerea din Septuaginta provine din traducerea lui Sir Lancelot C.L. Brenton a lucrării „The Septuagint: Greek and English”. De asemenea, au fost utilizate „The Expositor's Bible Commentary” și notele de subsol din Bibliile NASB, NIV, NKJV și NRSV.

Dacă nu se specifică altfel, citatele din Scriptură sunt preluate din „The Holy Bible, Berean Standard Bible (BSB)”, care a fost pusă la dispoziția publicului: https://berean.bible